Noaptea Noptilor 2

In noaptea noptilor fara de iubire
cu mana peste ochi-mi luna spre mine cade
intoarsa din intoarceri de sfere catre sfere
din vis s-a nascut visul care in vis va piere
nesfarsit inceputul ce de-ar sfarsi nencepe...

O

cum ar fi sa lasi greutatea trupului tau
sa ma acopere pentru o mie de ani?
cum ar fi sa aflam din aceeasi neclintita atingere
ca alaturarea mai presus de orice contopire
a vietuit in noi chiar inainte de vietile noastre?
cum ar fi sa stii deodata cu putere asurzitoare
ca undeva in inima lui pamantul a invatat sa fie rotund
chiar de la noi, de la noi doi?